Din liridica lumii
Învață de la toate să ai statornic drum
Învață de la flăcări că toate-s numai scrum
Învață de la umbră să taci și să veghezi
Învață de la stâncă cum neclintit să crezi
Învață de la soare cum neclintit s-apui
Învață de la piatră cum trebuie să spui;
Învață de la vântul ce-adie prin poteci
Cum trebuie prin lume de liniștit să treci
Învață de la toate că toate-ți sunt surori
Cum treci frumos prin viață, cum poți frumos să mori
Învață de la vierme că nimeni nu-i uitat
Învață de la nufăr să fii mereu curat
Învață de la flăcări ce-avem de ars în noi
Învață de la ape să nu dai înapoi
Învață de la umbră să fii smerit ca ea
Învață de la stâncă să-nduri furtuna grea
Învață de la soare ca vremea să-ți cunoști
Învață de la stele că-n cer sunt multe oști
Învață de la greier când singur ești, să cânți
Învață de la lună să nu te înspăimânți
Învață de la vulturi când umeriiți-s grei
Și du-te la furnică să vezi povara ei
Învață de la floare să fii gingaș ca ea
Învață de la soare să ai blândețea sa
Învață de la păsări să fii mai mult în zbor
Învață de la toate că totu-i trecător
Ia seamă, fiu al jertfei, prin lumea care treci
Să-nveți din tot ce piere, cum să trăiești în veci.